Campania anticorupţie a degenerat într-o cruciadă nonliberală, iar apetitul nesatisfăcut al publicului pentru dreptate pune în discuţie viitorul democraţiei, se arată într-un editorial intitulat “Mania anticorupţie a României”, sub semnătura lui Patrick Basham, publicat miercuri de The New York Times.
“În noiembrie 2014, Klaus Iohannis, liderul Partidului Naţional Liberal, a fost ales preşedinte, cu o platformă electorală populistă pentru combaterea corupţiei, succedându-i lui Traian Băsescu, care susţinuse în ultima perioadă o campanie anticorupţie ce părea relativ lipsită de agresivitate. Pentru domnul Băsescu, acesta era un instrument politic util pentru atacarea adversarilor, dar şi pentru atenuarea criticilor americane şi europene privind guvernarea României. Însă manevra lui a fost tardivă”, explică, în editorialul din The New York Times, Patrick Basham, directorul Institutului pentru Democraţie, cu sedii la Washington şi Londra.
“Prin victoria lui Iohannis, eforturile anticorupţie au devenit exagerate. În contextul în care puterea executivă este deţinută de premier, Victor Ponta, liderul Partidului Social-Democrat, Preşedinţia poate fi o poziţie puternică pentru expunerea unor opinii influente. Dat fiind că au fost privaţi de dreptate zeci de ani, mai întâi de către dictatori, apoi de către democraţi ineficienţi, românii susţin cu entuziasm cauza anticorupţie. După ce acţiunile judiciare lansate în timpul preşedintelui Băsescu au generat în peste 1.000 de condamnări de politicieni şi oameni de afaceri în 2014, campania anticorupţie s-a dovedit a fi o temă politică esenţială. Însă acum domneşte populismul crud. Posturile de televiziune relatează fără oprire despre orice delict. În condiţiile în care instanţele au rate de condamnare de peste 90 la sută, zeci de politicieni din principalele partide politice au căzut în dizgraţie”, continuă editorialul, notând că s-a ajuns ca România să nu mai aibă locuri în închisori.
“De fapt, corupţia este endemică în viaţa de zi cu zi din România, iar situaţia politică reflectă realitatea socială. Se presupune că toţi cei din politică şi din mediile de afaceri au activităţi ilegale. (…) Ascensiunea statului de tip procuratură îi ameninţă chiar şi pe cei din sistem”, adaugă editorialistul, menţionând anchetarea Alinei Bica, fosta şefă a DIICOT, pusă de premierul Victor Ponta să conducă investigaţiile guvernamentale împotriva crimei organizate şi care a participat la elaborarea Codului Penal din România.
“Este o practică obişnuită ca suspecţii să fie supuşi presiunilor pentru a dezvălui numele unor complici în schimbul unor pedepse mai uşoare. De asemenea, este o rutină ca rude ale suspecţilor să fie arestate pentru a ca procurorii să aibă instrumente suplimentare de presiune. (…) În pofida dezminţirilor oficiale, toată lumea ştie că instanţele nu sunt atât de independente din punct de vedere politic cum ar trebui”, explică editorialistul The New York Times.
