Conform unui articol apărut în revista “Time”, Coreea de Sud este văzută ca fiind “Țara sinucigașilor”. O statistică efectuată arată că, în medie, 43 de persoane se sinucid zilnic în Coreea de Sud. Profilul acestei țări a devenit unul sumbru, în care depresia și lipsa poftei de viață sunt foarte răspândite, ba chiar contagioase.
Potrivit statisticilor, rata de sinucidere în Coreea de Sud este de 3 ori mai mare decât în Statele Unite și a avut o creștere cu 101,8 % între anii 2000 – 2010.
Motivele care stau la baza numărului ridicat al acestei rate sunt multiple. Primul se referă la industrializarea forțată. Degeabă se dorește evoluția unui popor, dacă acesta nu este pregătit să facă acel pas. Progresul se produce odată cu dezvoltarea populației,a indivizilor,ori dacă poporul nu parcurge treaptă cu treaptă în drumul său spre evoluție, această măsură va duce la consecințe grave, ca și cele din cazul de față.
Al doilea factor este transformarea economică și valorizarea membrilor societății în funcție de venituri, motiv pentru care populația mai în vârstă se simte inutilă, deloc valoroasă în comparație cu alți membri ai societății. Datorită faptului că vârstnicii sunt mai puțin productivi, deseori ajung să fie izolați : „Societatea noastră a devenit extrem de competitivă în ultimii 30, 40 de ani de dezvoltare economică şi am devenit o societate căreia nu îi pasă de membrii mai slabi“, explică Kim Dong-hyun, profesor de medicină la Universitatea Hallym.
Un alt factor al sinuciderilor este și migrarea puternică a tinerilor către alte țări. Tinerii preferă să părăsească hotarele țării, iar părinții care conform tradiției îndelungate sunt obișnuiți să îngrijească de copii, ajung să intre în depresie.
Pentru a diminua numărul mare al sinuciderilor, guvernul a alocat 3 milioane de euro pentru implementarea unor programe de prevenire a sinuciderilor, iar săptămâna trecută a fost lansată de Adunarea Națională, o campanie de extindere a serviciilor de consiliere pentru cetăţenii predispuşi depresiei şi unor astfel de gesturi dramatice.
Așadar, odată cu expansiunea, și cu transformările din economie au loc o serie de schimbări atât la nivelul structurii unei familii cât și la nivelul întregii societăți, transformări care nu sunt mereu pozitive și care ajung să fie îndelung regretate.
