După împrumutul de un miliard de dolari cu scadenţă pe 30 de ani luat de România marţi, de pe piaţa americană, la care au subscris investitorii din SUA şi Marea Britanie în proporţie de 82%, bondurile în dolari au captat şi atenţia investitorilor germani, austrieci şi chiar români.
Jumătate din bondurile româneşti în dolari au fost cumpărate de către investitorii americani, iar cei britanici au subscris 32% iar un procent de 2% a revenit investitorilor germani şi austrieci, în timp ce un procent de 1% a revenit românilor.
Aproape 90% din titlurile emise pe 30 de ani au fost preluate de fonduri, în ceea ce priveşte tipul de investitori, în timp ce numai 4% a fost preluat de către bănci. Un procent de 3% a revenit companiilor de asigurare şi fondurilor de pensii.
Termenul de 30 de ani, a fost asumat pentru prima dată de România, până acum maturitatea maximă pentru titlurile în dolari fiind de 10 ani. Tot marţi, finanţele au emis pe pieţele financiare internaţionale şi bonduri în dolari pe 10 ani, în valoare de un miliard de dolari. Americanii au cumpărat 51%, britanicii 18%, în timp ce un procent de 10% a revenit investitorilor din Asia, conform unor date Reuters. La fel, fondurile au fost cele care au preluat un procentaj mare, de 75%.
Conform unor informaţii transmise de Ministerul Finanţelor, România a împrumutat un miliard de dolari pe 10 ani, cu randament de 5,021% (cupon 4,875%) şi 1 mld. dolari pe 30 de ani cu randament de 6,258% (cupon 6,125%).
Totuşi dobânda de 6,2% plătită de România la obligaţiunile pe 30 de ani, este considerată de către analiştii financiari, ca fiind o dobândă ridicată. Aceasta este văzută ca o ,,primă”, pe care o plătim pentru o asemenea scadenţă mare, un „preţ de intrare“ având în vedere că până acum, România nu a mai emis titluri cu o asemenea maturitate. În alte cuvinte, acesta este un preţ pe care îl plătim pentru a putea genera o curbă de randament pentru datoria ţării, cu o maturitate mai lungă. Acest lucru, creează premisele pentru reducerea costurilor la emisiunile viitoare, consideră analiştii.
Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank explică: „Ca şi cost nu este foarte ieftin, trebuie să recunoaştem. Dar, punând în balanţă costul şi riscurile, cu avantajele pe termen mediu şi lung cred că merita efortul. «Pe net» ieşim bine. Avantajele sunt în termeni de sustenabilitate a datoriei publice, maturităţile mai lungi ale emisiunilor îmbunătăţind profilul de maturităţi al datoriei publice. Această emisiune creează premisele pentru reducerea costurilor la emisiunile din viitor“.
Un aspect important al emisiunii de obligaţiuni pe piaţa externă este o posibilă diminuare a ofertei de obligaţiuni în lei, emise de Ministerul Finanţelor pe piaţa locală, în următoarele luni, fapt care antrenează scăderea randamentelor.
Liviu Voinea, ministrul bugetului consideră că prin intermediul acestei emisiuni, ţara noastră trece în categoria economiilor emergente mature, a căror datorie este finanţată pe piaţa liberă pe maturităţi lungi, acest aspect fiind un semn al creşterii încrederii investitorilor în fundamentele şi perspectivele economiei româneşti şi mai ales a gradului de predictibilitate al politicii economice.
Atragerea unei sume de 2 miliarde dolari într-o singură operaţiune reprezintă o oportunitate de prefinanţare pe fondul aşteptărilor de creştere a dobânzii de referinţă pe piaţa americană, în viziunea Finanţelor.
Dobânda de referinţă pentru obligaţiunile la 10 ani emise de Trezoreria SUA a crescut cu 86 puncte de bază faţă de februarie 2013 (la precedenta emisiune a României pe 10 ani), în timp ce prima de risc a României s-a redus cu 36 puncte de bază, pe fondul rezultatelor macroeconomice pozitive.
România urmăreşte extinderea maturităţii medii a portofoliului, în vederea reducerii riscului de refinanţare şi diversificării bazei de investitori, conform strategiei de administrare a datoriei publice.
Conform analiştilor, Finanţele au mizat pe pieţele unde există cerere pentru titluri cu scadenţe foarte lungi, când au realizat emisiunea pe 30 de ani în dolari, în Europa fiind dificil de găsit cumpărători pe o astfel de maturitate, în timp ce în România abia dacă există.
SURSA: ZIARUL FINANCIAR (ZF)
