Anumite tranzacţii pot fi considerate de către Fisc ca fiind artificiale şi să nu la ia în considerare la calculul obligaţiilor bugetare. Acest lucru se poate realiza dacă tranzacţiile nu par să corespundă practicilor comerciale rezonabile şi dacă produc anumite avantaje fiscale fără risc comercial şi generează un profit nesemnificativ.
Un proiect de lege prin care se stabilesc condiţiile prin care o tranzacţie sau chiar o serie de tranzacţii pot fi considerate de către Fisc ca fiind artificiale, a fost elaborat de către Ministerul Finanţelor. Însă deocamdată mai multe din aceste criterii au un caracter general şi neclar.
Astfel, tranzacţiile pot fi luate drept artificiale dacă se derulează într-o manieră în care în mod obişnuit nu ar fi utilizată ăn cadrul unor practici comerciale care pot fi considerate rezonabile. De asemenea dacă includ elemente care prezintă efectul compensării sau anulării reciproce, sau dacă sunt circulare ca natură.
Inspectorii fiscali vor putea declara o tranzacţie ca fiind artificială în situaţia în care poate conduce la obţinerea unor avantaje fiscale semnificative, dar acest aspect nu se reflectă în riscurile comerciale asumate de către contribuabil sau de fluxurile sale de numerar. De asemenea dacă profitul preconizat de impozitare este nesemnificativ în comparaţie cu valoarea avantajelor fiscale scontate.
Un alt criteriu de determinare a tranzacţiilor artificiale propus de Ministerul Finanţelor se referă la ,, scopul unei tranzacţii sau al unei serii de tranzacţii constă în evitarea impozitării în cazul în care, indiferent de orice intenţii subiective ale contribuabilului, el eludează obiectul, spiritul şi scopul dispoziţiilor fiscale care s-ar aplica în mod normal”.
Scopul pare a fi considerat esenţial, în situaţia în care orice alt scop care ar putea fi atribuit tranzacţiei pare cel mult neglijabil, dat fiind date circumstanţele cazului.
“Dacă o tranzacţie sau o serie de tranzacţii a condus la un avantaj fiscal, se compară valoarea impozitului datorat de un contribuabil, având în vedere aceste tranzacţii, cu valoarea pe care acelaşi contribuabil ar datora-o în aceleaşi circumstanţe în absenţa tranzacţiei/tranzacţiilor. În acest context, se analizează dacă apare una sau mai multe dintre următoarele situaţii: (i) o sumă nu este inclusă în baza de impozitare; (ii) contribuabilul beneficiază de o deducere; (iii) s-a înregistrat o pierdere fiscală; (iv) nu este datorat niciun impozit reţinut la sursă; (v) impozitul plătit în străinătate este compensat”, se mai specifică în cadrul proiectului de act normativ.
Această prevedere, referitoare la tranzacţiile artificiale a fost introdusă în Codul Fiscal încă de la 1 ianuarie 2014, dar până acum acest tip de tranzacţii nu erau mai clar definite şi nu existau norme de aplicare.
Codul Fiscal prevede doar că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.
“În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”, se mai arată la articolul 11 alin 1 al Codului Fiscal.
SURSA: MEDIAFAX
